Prima zi, sau mai mult decat prima zi…

In noaptea de dinaintea plecării nu m-am putut linisti sa dorm ca lumea cele 2 ore rămase după terminarea bagajului in care mi-am pus tot ce am crezut ca voi avea nevoie dar si ceea ce speram sa nu trebuiasca sa folosesc.

Zborurile au fost agitate, cu turbulente, noroc, insa, ca am dormit aproape tot timpul.
La Viena am stat degeaba patru ore. Paul Nanca radea de noi, vazandu-ne intinsi pe banchetele reci, de metal, încercând sa dormim. Cică “uite ‘vedetele’ – diva si andiva, acuma sa va fac o poza, s-o dau la presa! Cica Oslo, venim!”
Am îngheţat complet, am început sa mă stresez: poate racesc, poate totusi nu, de aceea, ajungând la hotel, am preferat sa dorm la caldura toată după amiaza si sa recuperez somnul pierdut.
Radu a ajuns cu masina in jur de ora 4 dimineaţa când am si fotografiat ce se vedea din camera de hotel si am pus pe Twitter. Mi se pare excelent sa fie rasaritul atâtea ore din noapte. Aici vampirii nu prea au timp de joaca, perioada asta.

De dimineaţa am dat un interviu, evident, la pianul din holul hotelului, interviu pentru VG, cel mai important ziar din Norvegia si am fost provocati la un test despre Eurovision. Speram ca ne-am descurcat. Am si cântat, s-a filmat si va fi postat pe site-ul publicatiei.

Am avut o mica sedinta cu Jorn – producatorul lui Ovi, unde  s-au discutat lucruri importante in ce priveşte eficienţa pregătirii si promovării noastre, a repetitiilor si a prezentei scenice. Pana acum e totul ok.

După aceea am plecat spre sala de spectacol sa lăsăm restul de materiale necesare show-ului nostru.

Am reuşit sa trag cu ochiul la scena, pe un monitor, si mi se pare ca o filmare desprinsa din clipul nostru! Sunt intr-o dilema – in acord cu atmosfera si cu grafica pregătită pentru noi, am de ales între trei costume: negru, rosu sau argintiu. Diseara, in funcţie de proiectiile stabilite pentru noi, sper sa ajungem, cu Siemen, Jorn si Ovi, la o decizie. Inedit Satu Mare (www.confectii.com) sunt “vinovatii” care au creat atâtea variante excelente, ca nu ştim pe care sa o alegem… In fine, va ţin la curent.

Acum trebuie sa mai spun ceva: pianul trimis, cu câteva saptamâni in urma, era cel de la finala. Pianul nou, cel cu imbunatatiri, l-a adus Radu cu maşina si a ajuns azi noapte, la ora 4. După ce l-a montat, am aşteptat sa vina băieţii de la pirotehnie sa vadă noile aparate surpriza pe care le avem pentru show, care trebuie aprobate. Sa speram ca nu va fi nicio problema.

In timp ce Radu monta noul pian, eu am reuşit sa o sun pe doamna Dutescu sa-mi fac exercitiile vocale pe ziua de azi si sunt fericita.
Totul e bine, nu am racit la Viena, si promit sa mă pazesc si de acum. Apropo de raceala, imi amintesc de dragul de Marius Teicu care m-a sunat special sa-mi spună “sa am grija de vocea mea sa nu racesc, ca am ‘notele alea grele’ pe acolo, pe sus; mi s-a părut minunat, dragul de el.

In curând sosesc si fetele din Backing, diseara vom repeta la Ambasada si ţin sa multumesc oficialilor de acolo, si Domnului Ambasador, pentru amabilitate, implicare, pentru multele facilităţi si pentru ca au grija de noi.

Mai târziu, Ovi si cu mine mergem putin la sala, ne prinde bine.

Pe mâine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s