A mai trecut un an, s-a dus…

A mai trecut un an, s-a dus…
A trecut Craciunul, sper ca l-ati petrecut cu cei dragi, in liniste, fericire si cu sufletul impacat, deschis si linistit. Acum, ca numaram zilele invers, parca simti amenintator sfarsitul anului care trece. Apar intrebarile: oare am fost destul de bun? Oare am spus cuvinte care au durut? Oare am lasat sa se stinga asteptarile celor dragi, in urma mea? Oare am spus, gandit, facut ce trebuia, astfel incat Domnul nostru sa aiba atentia si dedicarea intregului meu suflet?
Oare va ma fi anul viitor? Unde ma vor duce pasii si ce anume, din ce-mi va fi dat, va fi prea greu pentru mine? Voi plange? Ma voi intrista? Voi avea incredere in oameni?
Multe intrebari, iar daca te lasi purtat de toate astea s-ar putea sa te simti coplesit, singur si cuprins de panica in fata necunoscutului.

Dar niciodata nu esti singur,  nici in lupta cu lumea si cu greutatile ei, nici in lupta cu tine insuti, si asta pentru ca, daca ai incredere in Dumnezeu, daca-L vei cauta in jurul tau si in suflet, vei afla ca este mereu acolo, pentru tine. Si fiecare dintre noi are un ingeras pazitor pe care, daca-l cauti in jurul tau, il vei simti si te vei surprinde zambind.

Am invatat foarte multe lucruri in anul care a trecut, in primul rand despre mine insami, despre cum sa fac sa devin omul care trebuie sa fiu. Suntem supusi greselilor, incercarile vietii te fac sa gandesti lucruri pe care nu ai vrea sa le simti, insa e important sa faci eforturi sa te corectezi, sa te schimbi, sa fii deschis, bun cu greselile altora, sa incerci sa te pui in locul celorlalti si sa intelegi de ce oamenii reactioneaza in anumite feluri care-i afecteaza pe ceilalti.

Sper ca, in anul care vine, sa iertam mai mult, sa ne gandim mai des la Ceruri, sa iubim, sa daruim.

La Craiova, Asociatia Vasiliada si Mitropolia Olteniei au grija de copiii care s-au nascut si traiesc fara sa auda, fara sa poata vorbi. Cei care se nasc in familii peste un anumit nivel social au norocul sa mearga la scoli specializate, sa invete limbajul semnelor, sa fie tratati adecvat pentru a putea sa isi gaseasca drumul in viata. Unii copii, din pacate, cei care se nasc in familii ce nici macar nu-i mai trimit la scoala normala sa invete, sunt considerati handicapati, desi nivelul lor intelectual este normal, si atunci dezvolta propriul limbaj de comunicare cu familia si cunoscutii lor.
Parintele Adrian Stanulica mi-a povestit despre asta intr-o mica discutie pe care am avut-o aseara, dupa spectacolul caritabil sustinut la Teatrul National de la Craiova unde am cantat impreuna cu corul mimico-gestual “Anghelos”, format din copii cu astfel de nevoi speciale.
Aici intervine stradania Asociatiei Vasiliada de a-i ajuta sa ajunga in mediul potrivit, sa fie ghidati de cadre specializate, in dezvoltarea lor, sa fie ajutati sa inteleaga ca ei nu sunt handicapati, ca nu sunt “defecti” ci ca trebuie schimbata perceptia lumii asupra lor, trebuie tratati cu atentie, cu caldura si cu respect, asa cum tratezi orice copil cu suflet frumos ca al lor.

Pentru cei care vor sa faca un lucru bun pentru acesti ingerasi, iata link-ul website-ului:

www.asociatiavasiliada.ro

Pentru donatii:

ASOCIATIA VASILIADA
RO75 RNCB 0140 0184 5698 0001, deschis la BCR Jiul Craiova.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s