Ploaie in luna lui Marte

Ploua infernal,
Si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
Norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
Nelinistiti, sub desene de creta.
Sufletele noastre dansau
Nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
Ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
Mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
Lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
Cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
Si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfarseasca
Niciodata-acea luna-a lui Marte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s